Facerea Lumii - Neconcordante Biblice

Conform scrierilor bisericesti, Dumnezeu a existat dintotdeauna. Se spune ca “ La inceputul timpurilor” el era singur singurel si nimic din ce exista acum nu exista. Ma intreb, cum se poate stabili acest inceput al timpurilor din moment ce Dumnezeu este dintotdeauna si timpul este infinit. Trecand peste acest aspect, concluzionam ca batranelul isi ducea existenta timp de o eternitate in singuratate si bezna totala, acest lucru neavand de ce sa-l deranjeze pentru ca oricum nu avea de ce sa se impiedice in calea sa.

Ciudat este ca, desi fiind singur in tot universul, in textul ebraic al vechii carti Geneza (sau Facerea) aflam ca pe vremea aceea dumnezeu se numea Elohim. Acest termen se traduce ca fiind “Zei”. Un zeu este o entinate supranaturala, o divinitate inzestrata cu insusiri fizice si morale exceptionale. Asa il numeste Biblia pe un personaj ce exista singur cu desavarsire si nu avea inca notiunea de omenire sau cunostinte despre alte entitati cu care sa-si masoare puterile. Din aceeasi cauza pare ciudat si motivul pentru care folosea la adresa lui, termenul la plural (Eloah – Zeu, Elohim – Zei). Multi vor spune ca asta se datoreaza faptului ca nu numai dumnezeu ci intreaga sfanta treime a existat dintotdeauna si ca dumnezeu nu l-a facut pe Iisus,pur si simplu Iisus a fost alaturi de el.

In sprijinul acestei afirmatii este dat un citat din Evanghelia dupa Ioan in care se spune ca: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (1:1). Credinciosii sustin ca in acest context, Cuvantul este de fapt Iisus. In concluzie, faptul ca “Dumnezeu era Cuvantul” inseamna ca Iisus si Dumnezeu sunt una si aceeasi persoana ceea ce se contrazice cu desfasurarea faptelor in Biblie unde vedem in nenumarate randuri o diferentiere clara intre cele doua personaje.

Tot in Evanghelia dupa Ioan, Iisus le spune iudeilor: “Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit.” (8:42). Faptul ca marturiseste de unde a iesit, pare sa clarifice putin problema provenientei lui oarecum ambigua.

Asadar, singur fiind de cand se stie, s-a gandit el dupa un infinit de milenii de stat in nimic si de facut nimic, daca tot e atotputernic, atotstiutor plus restul de abilitati din gama, sa se apuce de construit ceva asupra caruia sa-si exercite puterea. Ar fi putut construi totul deodata insa, gandindu-se ca mai are o eternitate de existat, a zis totusi sa nu se grabeasca si sa le faca treptat.

Si a inceput prin a face cerul si pamantul, mai exact, prin a pocni din degete si a aparea materie in univers.”La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.” (Geneza 1:1) Asa cum ne spune Biblia, initial totul era cam haotic “Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.” (Geneza 1:2). Realizand el ca a facut ceva ce nu vede in fata ochilor, de frica sa nu calce pe minunata lui opera s-a gandit ca ar fi necesara niscaiva lumina. “Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.” (Geneza 1:3). De unde stia mosneagul cum e sa te speli cu apa calda cand el nu a vazut decat apa rece, doar dumnezeu stie. Pe scurt, fiind in intuneric dintotdeauna, de ce ar fi creat lumina si mai ales de unde cunostea notiunea de lumina ca sa zica sa se faca. Dar de-aia e dumnezeu ,dumnezeu, nu? Ca sa stie.

In continuare, ca sa nu supere prea mult legile fizicii conform carora unde e lumina nu poate fi intuneric, se hotaraste sa le separe: “Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.” (Geneza 1:4). Dupa separarea luminii de intuneric, s-a gandit sa le si numeasca intr-un fel si in felul asta a trecut o zi: “Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.” (Geneza 1:5)

Se scoala batranelul a doua zi dimineata, hotarat sa se apuce din nou de treaba si sa creeze in continuare diverse lucruri pentru a-si desavarsi opera. Dand dovada de o inteligenta sclipitoare, se apuca sa faca din nou, ceea ce a facut si in versetul 1 al primului capitol din Geneza, adica cerul: “Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.” (Geneza 1:6) “Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Geneza 1:8).

Povestea cu taria pusa in mijlocul apelor sa le desparta in cele de deasupra si cele de dedesubt este prima dovada a inteligentei si cunostinelor reduse catre 0 despre mediul inconjurator a oamenilor ce traiau in acele vremuri si implicit, a celor care au contribuit la scrierea Bibliei. Mai concret, ei credeau ca cerul este fundul unui bazin urias din care, din cand in cand se mai scurge apa atunci cand ii ploua in gura. De aici si denumirea de tarie pentru ca bineinteles, e absolut normal ca fundul unui bazin sa fie tare.

A treia zi s-a gandit dumnezeu sa clarifice problema marilor si a uscatului care pana atunci era acoperit de ape si printr-o pocnitura din degete asemanatoare cu cea de la facerea pamantului si a cerului, apele se aduna laolalta,apare uscatul cu rauri si lacuri si adunarea de ape a numit-o mari ca de oceane inca nu stia.”Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.” (Geneza 1:9-10). Se observa ca mosneagul pare incantat la maxim de munca depusa prin repetarea obsesiva a frazei “Şi a văzut Dumnezeu că este bine”. Pana la sfarsitul zilei s-a gandit ca ar fi cazul sa mai anime putin atmosfera: “Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.” (Geneza 1: 11-12). Asa cum reiese si din citat, a avut grija batranelul sa nu fim de rasul curcilor si sa creasca peri care rodesc prune si carciumarese care infloresc magnolii. Fiecare planta avea rod cu samanta dupa felul si asemanarea ei deci ne-a luat o piatra de pe inima.

In ziua ce urmeaza se apuca de facut alte lucruri interesante, lucruri ce dovedesc din nou cunostintele limitate ale oamenilor in acele timpuri:”Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,” (Geneza 1:14)

Interesant fapt ca dumnezeu a zis sa fie lumina imediat dupa facerea cerului si a pamantului iar pe Soare si pe Luna le-a creeat tocmai acum. Asta datorita faptului ca oamenii nu asociau lumina cu Soarele deci nu stiau ca de fapt Soarele le ofera lumina. Ei priveau acesti astri ca pe simboli ai zilei respectiv noptii. Luna care lumineaza noaptea este o noua dovada in acest sens, cu totii stiind acum ca luna de fapt nu este un corp luminos ci este luminata de soare.”A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.” (Geneza 1:16). Faptul ca insusi dumnezeu considera ca Luna dar mai ales Soarele ar fi niste mari luminatori, ma face sa ma intreb ce parere are atotputernicul despre steaua Pollux, care este de 5 ori mai mare in diametru decat Soarele, nemaiaducand in discutie steaua VV Cephei care ii depaseste marimea de 2640 de ori si este aproximativ de 500 000 de ori mai luminoasa decat marele luminator al mosneagului dar se pare ca atotstiutorul nu prea stia si de asta.

Urmatoarea nascocire pe lista a fost popularea pamantului, cerului si a apelor cu animale: “A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine”(Geneza 1:25). Faptul ca animale domestice nu le-a facut dumnezeu nici daca ar fi existat este alt lucru ce le-a scapat oamenilor de atunci. Animalele au fost toate salbatice iar cele domestice sunt asa pentru ca le-a domesticit omul.

Vazand el ca nu prea are subiecte in comun de discutat cu pestii, serpii si randunelele, si-a zis ca e timpul sa puna pe pamant si pe cineva care sa-i semene si sa stapaneasca peste opera lui.”Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" (Geneza 1: 26). Urmeaza un pasaj interesant in Biblie care ne pune pe ganduri in ceea ce priveste sexul lui Adam,primul om facut, dar mai ales in privinta genului lui dumnezeu.”Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. “(Geneza 1:27). In concluzie, pe Adam l-a facut hermafrodit, atat barbat cat si femeie, bineinteles dupa chipul si asemanarea sa. Nu poate fi vorba despre facerea lui Adam cat si a Evei pentru ca in verset este specificat “l-a facut” nu “i-a facut” si Eva urmeaza a fi mentionata undeva la sfarsitul celui de-al 2-lea capitol. Adam este singurul care este facut de dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui, Eva urmand a fi facuta din coasta lui Adam.

Chiar daca se refera doar la Adam ca fiind facut atat barbat cat si femeie sau chiar daca se refera si la facerea Evei impreuna cu el, rezulta ca dumnezeu este hermafrodit. Din fraza“ Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” intelegem fie ca Adam beneficiaza de ambele sexe precum creatorul său fie, prin acest “barbat si femeie” o include si pe Eva care este facuta si ea dupa chipul si asemanarea preamaritului si atunci dumnezeu ar avea atat caracteristicile barbatului cat si cele ale femeii.

Urmeaza in Biblie secventa in care dumnezeu aduce la cunostinta tuturor vietuitoarelor create, hrana de care vor beneficia. “Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”(Geneza 1:29). Aici se refera stric la om, pe care il condamna sa scuipe seminte si sa se sature de stevie,loboda si salata pentru tot restul vietii sale desi randuielile bisericesti admit dezlegari la peste, consum de carne de oaie si porc la diferite sarbatori, toate in cinstea lui dumnezeu care a zis ca asa nu.

Cu toate ca stateau pitite ca sa nu isi indrepte dumnezeu atentia si asupra lor, urmeaza randul animalelor sa fie puse definitiv la regim vegetarian: “Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.” (Geneza 1:30). Ma gandesc ca leii,pumele,panterele, tigrii si alte fiare carnivore au fost destul de mahnite cand au auzit ca in loc de pulpe la gratar trebuie sa consume salatica dietetica, asta fiind probabil explicatia pentru care si in ziua de azi mesteca iarba cand le doare capul.

Capitolul 2 incepe cu satisfactia pe care o are dumnezeu fata de ceea ce a facut si cu binemeritata pauza pe care o ia in a 7-a zi de la inceputul creatiei. Trebuie sa fie foarte obositor sa muncesti atatea zile dupa o eternitate de stat degeaba. Dupa ce a facut toate minunatiile pe pamant, urmeaza o descriere mohorata a planetei ”Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul,Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului. ” (Geneza 2:5-6). Apoi domnul se hotaraste sa il faca din nou pe om, sau poate sa il faca bine de aceasta data sa nu mai fie hermafrodit: “Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.”(Geneza 2:7). Acest verset reprezinta ori o repetare a lucrurilor facute, cum a fost si cazul cerului facut de doua ori, sau o revenire la capitolul 1 pentru a detalia facerea omului, de aceasta data nemaifiind si barbat si femeie. Tinand cont de faptul ca omul are intruchiparea domnului si ca acesta a luat tarana din pamant ca sa il modeleze, se mai poate spune despre dumnezeu ca e doar un duh asa cum sustin unii?

Dupa ce a terminat cu asamblarea omului, dumnezeu sadeste gradina Edenului si amplaseaza in mijloc, pomul cunoasterii binelui si raului, fix unde urmeaza sa il puna pe Adam. “Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.” (Geneza 2:8-9). Urmeaza apoi niste puncte de reper date de biblie parca pentru a ajuta omul sa ajunga in aceasta gradina:

• Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.

• Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.

• Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.

• Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara lui Cuş.

• Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.

(Geneza 2: 10-14)

Incepand de la aceste coordonate, cercetatorii au incercat sa stabileasca exact unde a pus dumnezeu raiul pe pamant de nu l-a vazut nimeni. Cu totii au cazut de acord ca raul Fison este de fapt raul Faz, denumit si Araks. Acesta se gaseste in Armenia si izvoraste din Caucaz din niste defileuri foarte neprietenoase cu piciorul uman. Aici,asa cum zice si biblia, se gaseste intradevar aur si onix dar nimeni nu stie pana acum ce este “bdeliu”. Cu privire la raurile Tigru si Eufrat nu exista absolut nici o indoiala ca este vorba despre fluviile Tigru si Eufrat ale zilelor noastre. Desi cele 3 ape discutate pana acum izvorasc relativ aproape una de alta, fiecare dintre ele au propriul lor izvor nu unul comun asa cum specifica sfanta carte. Chiar daca Tigrul si Eufratul nu au izvoare comune, ele se intalnesc intr-un punct indepartat de locul de izvorare pentru a se varsa ulterior in Golful Persic. Araksul izvoraste de langa Binghiol-Dagh si curge inspre Marea Caspica.

Tara lui Cus, despre care Biblia spune ca este inconjurata de raul Gihon (sau Ghihon) este de fapt Etiopia de astazi care se situeaza in Africa, Cus (in traducere = tinutul fetelor arse)fiind fiul lui Ham si tatal lui Nimrod. In concluzie Gihonul este de fapt Nilul, al carui izvor se afla in Africa dupa cum bine stim cu totii, adica la 3000 km distanta de celelalte izvoare care conform Bibliei sunt amplasate in acelasi punct si spre deosebire de acestea, Nilul curge in sens opus lor, de la sud la nord. Urmare a celor spuse, cele 4 fluvii nu au izvor comun si in nici un caz nu pot uda toate aceasta gradina a Edenului. Singura potrivire cu cele mentionate de Biblie ar fi aproprierea celor doua izvoare ale Tigrului si Eufratului situate la aprox. 100 km distanta. Oare sa fie gradina Edenului asa de mare si sa se amplaseze intr-o zona populata de munti, roci si stanci abrupte, atat de nefavorabile omului?

Trecem mai departe si il gasim pe Adam proaspat facut si asezat in Eden, in postura de a fi nevoit sa denumeasca toate animalele pamantului: “Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.” (Geneza 2:19). Adam, care nu parea deloc mirat de faptul ca a aparut drept in floarea varstei, in mijlocul a ceva ce nu cunostea, cu gandire de sine si vorbind o limba pe care nu a invatat-o niciodata, s-a asezat jos si animalele au inceput sa se perinde prin fata sa precum carele alegorice la Carnavalul de la Rio, toate plecand bucuroase ca au primit un nume. Si cum dumnezeu a adus toate animalele la Adam si Adam era in gradina Edenului, putem spune ca aceea a fost prima si cea mai mare gradina zoologica existenta din care ursul polar,pinguinul si alte animale polare doreau cu ardoare sa fie numite si sa se intoarca la locul lor. Din moment ce Adam statea in pielea goala fara probleme, era destul de cald pentru ele. La fel cred ca au trecut prin mari chinuri si pestii,balenele, orcile, rechinii din moment ce gradina se afla pe uscat si bietele de ele au fost nevoite sa urce pe rauri de apa dulce,impotriva curentilor doar ca sa ii faca domnului pe plac. Si gandindu-ma mai bine, parameciului nu i-a fost atribuit numele de catre biologi. Adam a fost responsabil cu aceasta denumire la fel si in cazul euglenei verde.

Dupa denumirea animalelor, baga dumnezeu de seama ca fiecare vietuitoare avea o consoarta numai Adam nu. Asa ca ii da somn cu cateva diazepame divine timp in care, ca sa nu se mai chinuie sa faca femeia din pamant asa cum a facut si in cazul animalelor si al lui Adam, il mutileaza pe acesta rupandu-i o coasta din care o face pe Eva: “Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.” (Geneza 2:21-22).

Dumnezeu nu i-a returnat niciodata aceasta coasta lui Adam, saracul fiind nevoit sa ramana infirm cu toate ca nu se constata niciodata un defect fizic la el, asa cum presupune lipsa unei coaste.

Adam se bucura nespus de cadoul pe care il primeste si isi continua viata alaturi de consoarta lui.”Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.” (Geneza 2:25). Faptul ca erau goi si nu se rusinau reprezinta,\spun unii, puritate si nevinovatie.

Urmeaza caderea in pacat a omului. Eva este pacalita de catre sarpele cel siret sa manance din roadele pomului interzis de dumnezeu si il convinge si pe Adam sa o faca: “Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?" Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!". Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.” (Geneza 3: 1-6). Dupa muscarea din fructul oprit, intreaga omenire a cazut in pacat pentru ca asa a vrut domnul. Constientizand acum fapta ce au facut-o, Adam si Eva se pitesc prin boscheti ca sa nu ii vada dumnezeu care se plimba pe potecuta,fluierand in racoarea serii: “Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.” (Geneza 3:8). Atunci dumnezeu, vazand ca e singur pe bulevard striga: “Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"(Geneza 3:9). Bineinteles, o gluma foarte inspirata din partea preaslavitului sa il intrebe pe Adam unde e, din moment ce este atotstiutor iar faptul ca umbla prin gradina si gradina era pe pamant ne face sa concluzionam faptul ca si dumnezeu a fost pe pamant odata. Adam ii raspunde totusi: “ Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"(Geneza 3: 10-11). Desigur, “Cine ti-a spus că eşti gol?” si “Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?” sunt alte intrebari fara rost din partea atotstiutorului.

Se isca un balci deosebit, ca la gradinita cand esti prins cu maţa in sac si incerci sa arunci pisica moarta in curtea vecinului. Adam da vina pe Eva, Eva da vina pe sarpe, sarpele se uita si el mai departe sa o arunce dar nu mai e nimeni si e nevoit sa o ia: “Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".. Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat". (Geneza 3: 12-13)

Urmeaza pedeapsa divina si incep primele semne de manie din partea domnului. Asa bun, pasnic si iubitor cum este el, ii blesteama pe toti 3 ca la usa cortului tiganesc: “Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!” (Geneza 3:14). De aici intelegem ca pana atunci sarpele umbla ţanţos in varful cozii, fiind drept ca un baston si mai presus de toate fiind si el la cura cu vegetale. Dar de ce s-a razbunat pe sarpe? Oare atotstiutorul nu stia ca diavolul a luat intruchiparea sarpelui ca sa o impinga pe Eva in pacat? Adevarul este ca ideea de diavol care a luat intruchiparea de sarpe a fost nascocita de unii teologi probabil pentru a justifica faptul ca autorului cartii nu i s-a parut nicidecum ciudat ca sarpele poate sa vorbeasca si mai ales limbaj uman. Acelasi lucru s-a intamplat si cu pomul cunoasterii, transformat ulterior in mar. Motivul alegerii sarpelui in Biblie este unul cat se poate de simplu. Sarpele reprezenta in acele vremuri si mult timp dupa, hotie si viclenie. De altfel in toata cartea Genezei nu apare mentionat termenul de diavol sau drac.

Urmatoarea la pedeapsa este Eva: “Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".”(Geneza 3:16). In consecinta sarcina si nasterea trebuia sa fie chiar o placere pentru femeie insa, pentru ca l-a suparat pe bunul si milostivul dumnezeu, acum indura chinuri.

Vine si randul lui Adam sa fie pedepsit: " Iar lui Adam i-a zis: Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! “.(Geneza 3:17)

Acum este momentul in care Adam gaseste un nume si pentru iubirea vietii lui: “Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.” (Geneza 3:20) . Asadar fratii mei (pot sa va spun asa din moment ce avem aceeasi mama) urmeaza o mare dilema a bibliei. Conform acestei carti, toti suntem proveniti din incest, un pacat atat de blamat de catre crestinatate.

Problema caderii in pacat prin muscarea din fructul oprit, este una foarte discutabila. Din moment ce nu cunostea binele si raul inainte de a musca din mar, se presupune ca omul nu stia mai nimic. Cum poti sa-i ceri ceva, cuiva care nu stie nimic? Apoi, daca Adam nu cunostea notiunea de rau, cum putea sa isi dea seama ca nesupunerea fata de creatorul sau e un lucru rau. Mai este si problema discernamantului propriu. Daca sunt atotstiutor, atotvazator si nimic nu se intampla fara voia mea si pun pe cineva sa aleaga dintre o bila alba si una neagra, faptul ca eu am toate aceste caracteristici poate face ca alegerea sa ii apartina sau este de fapt decizia mea? Daca dumnezeu este atototstiutor, cunoaste viitorul si nimic nu se intampla fara voia lui, asta inseamna ca a fost voia lui ca omenirea sa cada in pacat si nu incape nicio indoia despre asta. De fapt ,dumnezeu este ispita principala inzestrandu-l pe sarpe cu darul vorbirii, fara de care nu s-ar fi inteles niciodata cu Eva. Asa s-au petrecut lucrurile si dumnezeu care cunoaste viitorul si care a prevazut totul, ba chiar totul s-a intamplat din voia lui, ajunge acum sa faca pe suparatul si sa se comporte ca si cum nu ar fi banuit nimic.

Din povestea cu caderea in pacat trebuie sa remarcam ca toate pedepsele date de atotputernicul dumnezeu nu sunt generalitati deci nu se aplica in totalitate si in toate cazurie. Nici sarpele nu mananca tarana, nici barbatul nu mananca maracini, nici toate femeile nu nasc greu si nu se supun barbatului. Asadar este o pedeapsa cu suspendare aplicata nu numai celor care au gresit ci tuturor urmasilor de dupa. Ma intreb totusi cum de a ramas sarpele mut ca aceasta pedeapsa nu figureaza printre cele enumerate de dumnezeu.

Ajungem si la versetul 22 din capitolul 3 al Genezei. Acesta spune: “Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!...". Acum intrebarea e simpla si tuturor ne vine in cap. Pomul vietii nu era pe lista de substante interzise, decat pomul cunoasterii. Desi dumnezeu le daduse minte, aceasta era inutila nemancand din pomul cunoasterii si probabil, satuli de atata prostie, au facut asta intr-un final. Dar daca din intamplare mancau din pomul vietii mai intai si deveneau nemuritori. Atunci atotputernicul dumnezeu devenea absolut neputincios in fata lor pentru ca nu mai putea aplica pedeapsa cu moartea cu care ii ameninta pe cei doi.

“Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.”(Geneza 3:24). Daca acest pom al vietii reprezenta o problema atat de mare pentru dumnezeu, oare de ce l-a mai facut. Si daca l-a facut si nu-i mai trebuie, de ce nu-l distruge si pune paznici sa-l pazeasca? Interesante mai sunt lucruirile care se bat cap in cap in Biblie. Si nu-s putine.

Daca gradina Edenului este pe pamant,asa cum spune Biblia, si ea este pazita de un inger cu sabie de foc la poarta, atunci cum de nimeni nu a gasit-o. In consecinta, nu leacuri pentru boli trebuie sa cautm noi ci gradina Edenului sa golim pomul vietii si sa ne rugam sa mai rodeasca si la anul.

In capitolul 4, Adam si Eva se pun pe facut copii: “După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu". Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ.” (Geneza 4 :1-2). Va amintiti desigur porunca data de dumnezeu conform careia omul trebuie sa se hraneasca doar cu seminte si iarba. Porunca avea sa fie incalcata inca de la primii copii ai lui Adam. Cain a fost lucrator de pamant deci se hranea din roadele lui dar Abel? Abel era pastor de oi. Oare de ce s-ar fi incumetat sa creasca oi ,care oricum cresteau singure pana atunci, daca nu sa le vada friptura.

“Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.”(Geneza 4: 4-5). Cain a adus jertfa lui domnului o dubla de grau iar Abel o pastrama de oaie. Mi se pare cat se poate de scuzabil pentru dumnezeu ca a uitat de regula cu alimentatia vegetala si a bagat si el pe sub barba niscaiva carnita si in felul asta a si devenit Abel preferatul lui.

Dupa o asemenea insulta pe care a suferit-o Cain, l-a invitat pe al sau frate la plimbare pe camp unde cu o lovitura bine plasata in zona tamplei l-a trantit la pamant apoi, servindu-i o roaba de pumni bine tintiti, ii incheie socoteala cu viata lui Abel: “După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.(Geneza 4:8). Ca urmare a celor intamplate, Cain este pedepsit crunt de catre dumnezeu fiind blestemat sa fie un fugar toata viata si pamantul pe care il va lucra sa nu-i mai rodeasca: “Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ".(Geneza 4:12). Acum, ca sa fi fugar presupune sa iti schimbi foarte des locul in care traiesti, ca sa lucrezi pamantul trebuie sa stai mult timp intr-un loc. Atunci ce a fost in capul domnului cand l-a blestemat sa nu-i rodeasca pamantul pe care il lucreaza si sa fie un fugar toata viata? Raspunsul este unul singur: Cain avea ferma pe facebook sau pe hi5.

Apoi pe Cain il apuca brusc frica de a nu fi omorat de cine stie ce criminal ca el, uitand probabil ca prin uciderea fratelui sau a omorat 25% din populatia pamantului la vremea aceea si ca nu a ramas pe lume decat el, ma-sa si tac-su: “De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide".(Geneza 4:14). Evident, pe Cain il doare fix unde-ti faci injectii si se stabileste linistit undeva la rasarit de Eden unde isi intemeiaza si o familie: “Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.” (Geneza 4: 16-17).

Sunt trecute cu vederea destule versete ca acestea care insa ascund lucruri foarte importante. Ce femeie cunoaste Cain, din moment ce numai el, Adam si Eva populeaza pamantul?

Ca sa gasesc o explicatie plauzibila in favoarea absurdei Bibli, consider ca sotia lui Cain este de fapt sora lui nementionata in carte pana in acest moment, pe care din motive nestiute acesta nu a cunoscut-o pana la punctul respectiv. De fapt Biblia este o carte atat de lipsita de logica incat, daca ai lua in serios scrierile si ai incerca sa le intelegi, te-ai alege doar cu migrene puternice. Probabil, tocmai pentru a ne proteja de aceste migrene ne indeamna dumnezeu sa credem si sa nu cercetam.

Dupa un timp, dragostea celor doi da nastere unui copil, Enoh. Acest copil este probabil singurul ajutor al lui Cain in munca sa de a ridica cetatea mentionata in verset. Asta in cazul in care Cain nu a facut cetatea singur, pentru ca muncitori nu avea de unde sa ia fiind acum doar ei 3 in zona si 5 in total pe planeta.

Incepe extinderea ramurilor in arborele genealogic cu Irad, Maleleil, Matusal, Lameh, Tubalcain apoi Adam si Eva mai fac o progenitura sa il inlocuiasca pe Abel, numita atat de inocent Set. De aici o intreaga ramificatie de fii si fiice din partea tuturor.

Un lucru foarte interesant il gasim descris in capitolul 5 al Genezei si anume durata mare de viata a omului in acea perioada astfel: “Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au fost nouă sute treizeci de ani şi apoi a murit./ Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani şi apoi a murit./ Iar de toate, zilele lui Enos au fost nouă sute cinci ani şi apoi a murit./ Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani şi apoi a murit./ Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouăzeci şi cinci de ani şi apoi a murit./ Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost opt sute nouăzeci şi cinci de ani şi apoi a murit./ Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit./ Iar de toate, zilele lui Lameh au fost şapte sute cincizeci şi trei de ani şi apoi a murit.”(Geneza 5: 5,8,11,14,17,20,27,31).

Campionul de necontestat al longevitatii este Matusalem care a trait 969 de ani iar ghinionistul a fost Lameh, tatal lui Noe, care a murit in frageda pruncie la varsta de 777 de ani. Mai presus de toti este Enoh care dupa 365 de ani, fara sa moara, dumnezeu s-a hotarat sa il ia la el: “Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.”(Geneza 5:23-24).

Legat de subiectul longevitatii care pare destul de greu de digerat, mintile luminate ale bisericii au gasit o explicatie deadreptul aberanta. Ei spun ca in acele timpuri, prin ani se intelege de fapt perioada de revolutie a Lunii, cuncluzionand ca de fapt un an biblic este egal cu o luna calendaristica. Teoria a fost spulberata de cei ce au urmarit deslusirea misterelor din Biblie spunand ca anii biblici trebuie sa dureze 12 luni, altfel toata cartea ar deveni o gluma si mai proasta decat este. Se da exemplu lui Avraam din aceeasi Geneza, care a murit “la batrînete fericite, batrîn si satul de zile” la varsta de 175 de ani (Geneza 25: 7-8) iar daca facem conversia varstei conform teoriei teologilor, atunci ar fi murit la varsta de 14 ani si jumatate.

Sfarsitul longevitatii seculare a oamenilor este descris in capitolul 6 unde “fiii lui Dumnezeu” incep sa cada in pacatul trupesc si sa se coboare pe pamant pentru a se desfrana cu ficele oamenilor:”Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit”(Geneza 6:2).

Vazand ca tinerii ingerasi alergau pe pamant sa prinda fustitele domnisoarelor dornice de amor supranatural, dumnezeu incepe sa bombane invidios ca odraslele lui si-au gasit alta ocupatie si nu-i mai tin companie la povesti plicticoase sau la o partida de sah. Asadar socoteste ca intr-o astfel de situatie se impune pedepsirea oamenilor pentru desfraul lor."Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!"(Geneza 6:3). Gata! Ce atata trai indelungat. Probabil s-a plictisit si domnul sa vada aceleasi feţe zilnic. Si acum trebuie sa fac iar referie la teoria preafericitilor conducatori ai bisericii conform carora, in acele timpuri un an masura o luna calendaristica. Daca este adevarat ce spun mintile luminate, atunci asa rau sa se fi suparat dumnezeu incat sa ne tina in viata doar pana la 10 ani?

Ca urmare a aventurilor amoroase dintre ingeri si pamantence, apar pe pamant uriasii: “În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.” (Geneza 6:4). Rezulta de aici ca perfectul, omnipotentul, omniscientul, a cam scapat lucrurile de sub control si incepe sa-i para rau pentru ce a facut: “Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.”(Geneza 6:5-6). Cand vorbeste de rautatea oamenilor, desi se refera la toata omenirea, aceasta omenire pe vremea aceea era formata dintr-o mana de oameni. Dumnezeu se manie pe rautatea de care acestia dau dovada. Despre ce rautate poate fi vorba la cineva care nici nu stie sa aprinda focul, chiar daca Adam stia destul de bine cum arata acesta pentru ca ingerul care pazeste si acum poarta Edenului, are o sabie de foc. Raspunsul este simplu si se afla chiar in versetul mai sus citat: “ dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău” . Asadar, omul este vinovat pentru desfranarea de care a dat dovada, nu ingerii care au vazut ca sunt frumoase fetele si “şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit”.

Si pentru ca femeia nu i s-a impotrivit lui Superman cand acesta a vrut sa faca sex cu ea, cu parere de rau domnul admite ca e cam nasoala creatia lui si ca trebuie distrusa natia umana impreuna cu restul vietatilor de pe pamant. Dar cum e posibil ca domnului sa-i para rau? Parerea de rau apare atunci cand faci un lucru gresit sau ceva rau. Cum e posibil ca intruchiparea perfectiunii sa faca ceva gresit? Daca el este atotputernic si el stabileste regulile, atunci fata de cine a gresit facand lumea? Cu siguranta a gresit faţa de el insusi pentru ca opera sa l-a dezamagit si i-a inselat asteptarile. Dar el fiind omniscient, prevazator si nimic nepetrecandu-se fara voia lui, cum poate fi dezamagit de ceva ce stia ca se va intampla chiar dinainte de facerea lumii? Ca de obicei, multitudinea de intamplari ilogice continua.

Pedeapsa pentru aceste pacate este eradicarea vietuitoarelor. Putea face asta printr-o simpla comanda vocala sau numai cu puterea gandului, asa cum s-a intamplat la crearea planetei si a vietii insa I s-a parut mult mai interesant sa ii vada cum se ineaca asa ca a dat un potop mare peste omenire, care a inecat tot in afara de vietatile de pe arca facuta de Noe.

Ce spune dumnezeu despre cei ce pacatuiesc? Ca vor fi judecati la judecata de apoi. In cazul potopului s-a gandit ca ar trece prea mult timp pana o sa ii vina randul fiecarui pacatos sa moara asa ca, pe sistemul eu te-am facut, eu te omor, a ras totul de pe fata pamantului.

Oare ce pacate o fi avut ornitorincul, ursuletul koala sau broasca de galapagos?

("Dumnezeu" a fost scris deliberat cu "d" mic)